Dorim sa ne complacem asa sau vrem sa facem ceva pentru a depasi obstacolele si sa avansam in ciuda durerii¿
Toti oamenii au nevoie sa simta ca lumea are o anumita structura si cand li se intampla ceva, ei sa se mentina in limitele echilibrului psihologic.Sa fiu mai explicita...cand o persoana intampina nenumarate necazuri ,probleme,neajunsuri ,esecuri...ar fi indicat sa isi pastreze un echilibru mental chiar daca in mintea lui se declaseaza un semnal clar de avertizare ca organismul poate suferi pe baza acestor schimbari in viata.M-am axat pe aceasta tema pentru ca, in ziua de azi suntem intr-o continua schimbare de viata ,chiar daca noi nu facem nimic,in jurul nostru se schimba multe,ei... aici e o problema,unele schimbari ne pot afecta mai mult sau mai putin pe parcursul vietii.Ceea ce ma doare pe mine este ca majoritatea oamenilor desi afectati de situatii delicate,de schimbari neasteptate,de pierderi ..de orice fel..se multumesc asa ,nu fac schimbari... nu se schimba, nu fac nici un pas inainte,dar totusi sunt afectati,accepta suferinta,se intristeaza,plang,etc.Oare de ce?...Care sunt cauzele?...Ce ii sperie?Sunt multe intrebari care mi le pun si nu gasesc un raspuns sa inteleg si eu de ce unii nu se pot schimba?Chiar nu suntem capabili?Nu vrem?Nu putem?Sau ne este frica de insiguranta si noi esecuri¿Interesanta tema si destul de complicata,poate ca exista mai multe raspunsuri ,da ..asa cred.
As dori sa spun in cateva cuvinte punctul meu de vedere,stiu ca schimbarea implica mult efort pe plan mental,mult sacrificiu si chiar durere sa nu mai zicem ca schimbarea poate fi asociata si cu "incertitudinea",am dreptate?sau poate jumatate am dreptate.Tendinta de a evita suferinta este puternica la mine dar simt ca uneori gandirea mea este invechita,intrucat desi imi pun in gand sa ma schimb si eu ,nu o fac..nu ,nu incerc sa ma injosec ci doar mi-am creat un zid de siguranta,sa nu ma schimb pana nu realizez ca schimbarea imi poate fi de folos si imi poate aduce linistea necesara de care toti avem nevoie.Asta pentru ca nu vreau sa mi pierd echilibrul si de aici..si teama de schimbare.Aceasta ambiguitate este o sursa de neliniste..Frica de a nu suferi si dupa schimbare...ne duce la tendinta de a accepta iar si iar aceleasi esecuri cunoscute,sau aceleasi probleme pe care oamenii le au aproape zilnic,efectiv ne agatam de cunoscut,de acele tipare de comportamente cunoscute si repetate,sau de aceesi relatie daunatoare care nu aduce bunastare.Nu stiu daca exprim bine ceea ce gandesc,dar e gandirea mea... cu privire la cei nefericiti,sa zicem ca ...nefericirea este mai controlabila,ceea ce confirma fraza des intalnita,nu mi mai amintesc exact cum era,dar suna cam asa"mai bine suporti sau accepti un rau cunoscut,decat un bun necunoscut" acum depinde prin ce trece fiecare si cat suporta fiecare,multi ajung la limita si explodeaza ...apoi ii vine curajul de a se schimba.Poate fi considerat acel moment,un moment potrivit de schimbare,poate fi prea tarziu de schimbare sau poate sa nu se schimbe niciodata si toata viata omul sa traiasca asa cum s-a obisnuit cu toate necazurile in jurul lui.
Dintr-un punct de vedere un pic mai filozofic,in cazul in care schimbarea este inevitabila nu este in mainile noastre sa decida daca sa intreprinda sau nu,se produce oricum.Adevarat este ca,uneori schimbarea nu vine de la sine..de exemplu ,decidem pentru a imbunatati sau a dezvolta o serie de calitati cu caracter personal,decidem sa ne schimbam pentru un trai mai bun,decidem sa ne schimb pentru a fi fericiti.
Din punct de vedere psihologic ,ne confrumtam cu provocarea de a modifica constient sau inconstient procesul vietii,toti stim ca nu-l putem modifica ci doar il putem conduce spre inainte, drumul este la fel pentru toti,ne nastem ,traim si murim...nasterea si moartea raman intacte ,nu putem evita asta..doar modul de viata il putem modifica prin schimbare asa vom putea sa ne rezolvam problemele si dificultatile atat personale cat si relationale,sa ne invatam cu schimbarea adica sa ne adaptam ...astfel incat sa trecem mai usor urmatoarele "capcane "ale vietii.Deci ,ce facem oameni buni suntem capabili sa ne schimbam-?
Pentru a mentine propria stima si siguranta, trebuie sa realizam ca schimbarea ne poate aduce un beneficiu: fericire si un trai mai bun sau nu¿Ne putem consolida personalitatea prin schimbare?Ei..! Si iar ajung la intrebari..dar eu cred ca ne trebuiesc niste "chei"ce vor fi utile pentru a traversa mai usor schimbarea..Ehe cred ca eu sunt in cautarea cheilor...si cu siguranta ma voi schimba si eu ..asta pentru a rezolva ceea ce mi-am propus,chiar daca totul merge lent ,rutina de zi cu zi ofera un sentiment de control,...care este apreciat in momentul de criza.Trebuie sa ne alimentam speranta cumva ,dar cum?Propunandu ne obiective clare ne vom da seama ce a functionat si ce nu pana acum.Procesul schimbarii ar suna cam asa:cand se acumuleaza mai multe surse de stres,trebuie sa le rezolvam pas cu pas,cu rabdare,una cate una,zi de zi si asa in sfarsit ne vom seama ca ne-am schimbat...Suntem capabili de orice fel de schimbare,nu-i asa?...numai ca,nu stim intotdeuna cand se intampla... depinde de circumstante.
