Trezeste-te cu un curaj de a trai ca si cum ar fi cea mai importanta zi din viata ta...imi spunea o amica ce am cunoscut-o de putin timp.Da, mi-a dat niste sfaturi marete, sfaturi ce le voi scrie aici si pentru voi.
Dormi noaptea si pe zi te consumi?
Trezeste-te, elibereaza-te, incurajeaza-te sa realizezi ceea ce-ti doresti sa obtii, nu pierde nici un minut,vei avea timp o eternitate sa te odihnesti in pace.
Trezeste-te, cu creatia ta care trebuie sa prinda contur, invata sa te bucuri de un rasarit de soare, de o floare, de o pasare cantand, sa simti ca traiesti si sa o faci cu pasiune pentu ca ai posibilitatea de a trai!!!
Trezeste-te, cu dorintele tale si fa eforturi pana obtii ceea ce-ti doresti, viseaza cu ochii deschisi si nu inceta pana nu transformi visul in realitate.
Trezeste-te, contempla miracolul care te inconjoara, esti un adevarat miracol, astazi esti vie, si trebuie sa ai mai mult, un motiv pentru a fi fericita ...continuaaaaaaa!!!
Trezeste-te, inceteaza sa mai fii somnanbula si o simpla spectatoare ci transforma-te in autorul principal al operei tale, fii tu personajul principal in viata ta.
Trezeste-te, schimba-te in forta de care ai nevoie sa razbati in lume, esti o fiinta care te-ai nascut pentru a face ceva mai bun intai pentru tine si apoi pentru lume.
Decide-te si lasati esenta, parfumul tau sa patrunda in inima lumii pentru ca ai ajuns o stea.
"Trezeste-te si indrazneste sa traiesti ca si cum ar fi ziua cea mai importanta din viata ta.Succes!!!"
Oare m-am trezit?
Incerc!!!
Zambesc,par optimista sau chiar sunt?!
Cu plecaciune, iti multumesc de sfaturi ...draga amica!!!
Viata poate fi frumoasa... dar, depinde si de noi , nu-i asa?!
Eu nu ma pot impaca cu ideea ca avem trasat de la inceput un anumit drum si noi mergem pe el orbeste, fara initiative personale, fara nici o abatere, ca si cum am purta ochelari de cal. Ca pana si greselile pe care le facem au fost dinainte prevazute. Nimic nu-i nou, doar pare a fi asa pentru cel care traieste evenimentele, dar de fapt scenariul e deja scris de la cap la coada. Nu pot crede in "ce ti-e scris in frunte ti-e pus". Ca in povestile sau legendele in care ursitoarea sau oracolul prevesteau anumite nenorociri, pe care eroii incercau in fel si chip sa le evite, dar pana la urma proorocirile se implineau, pentru ca asa "era scris". Libertatea personajelor este foarte limitata: li se ingaduie sa-si aleaga singuri drumul catre deznodamantul deja harazit.
RăspundețiȘtergerePrivind in sens mai larg cam asta este concluzia si pentru viata fiecaruia dintre noi: avem libertatea de a alege drumul - care de fapt e chiar viata, deznodamantul fiind acelasi pentru toti, cel cunoscut deja. Ce este dincolo de punctul final e alta "poveste", dar ceea ce stim cu siguranta e ca acolo ajungem. Pe care din multiplele cai, e optiunea fiecaruia.
Sunt cateva puncte in care nu avem nici un cuvant de spus. De exemplu momentul initial: locul, familia si timpul in care ne nastem de care depind startul pe care il luam si bucata de viata pana in momentul in care devenim constienti de noi si putem sa ne hotaram singuri soarta. Intr-un fel porneste un copil dintr-o familie in care domneste armonia si dragostea si altfel porneste un copil dintr-o familie in care exista violenta verbala sau/si fizica sau lipseste unul din parinti sau amandoi. Aceste puncte de pornire esentiale nu sunt controlabile de copilul a carui soarta e in joc. Mai sunt multe alte situatii in care nu prea avem de ales, nu depinde de noi ce se va intampla. Dar ma gandesc ca unele din aceste situatii sunt urmarea unor alegeri anterioare ale noastre.
Deci eu vad lucrurile cam asa: mai tot timpul viata ne scoate in cale variante, alternative, optiuni, raspantii. Unele ne sunt de folos si ne aduc multumirea, daca nu chiar fericirea, pe cand altele nu ne sunt benefice. Binele este amestecat cu raul. Destinul consta tocmai in aceste raspantii care ne apar in cale. Deci nu ai forma unui singur drum, ci a unei multimi de drumuri, cu multe ramificatii ulterioare.
De asemenea cred ca, odata porniti pe un drum, incep sa apara indicii ca suntem sau nu pe drumul care ni se potriveste. Pe un drum gresit apar tot felul de piedici. Poti persevera pe el chiar si atunci cand iti dai seama ca ceva nu merge, este o optiune acceptata. Insa mai devreme sau mai tarziu indoielile vor aparea. Sau te poti razgandi si alege alt drum, la urmatoarea bifurcatie pe care o observi. Pentru ca asta mi se pare adevarata problema: soarta iti scoate tot timpul in cale oameni, situatii, optiuni, locuri. "Arta" consta in a recunoaste oamenii importanti pe care ii intalnesti. Sa nu treci nepasator pe langa ei. Sa vezi intamplarile favorabile. Sa le recunosti si sa le fructifici. Sa nu te opui. Sa fi dispus sa risti pentru a reusi. Acesta ar fi contributia noastra la "scenariu". Soarta (in conceptia mea, desigur) este de fapt abia schitata, cu cateva puncte de bifurcatie marcate, fara nici un amanunt, fara nimic care sa nu poata fi schimbat. Cel care traieste are posibilitatea sa vina cu versiunea pe care o alege, are posibilitatea de a-si modifica viitorul si chiar de a "lucra" asupra propriei persoane, de a-si imbunatati (sau nu) calitatile pe care le-a mostenit. Intr-o masura destul de mare suntem ceea ce ne dorim sa fim. adina
Vorbesc mult, ma bantuie ideile, imi plac oamenii cu bunele si cu relele lor, sunt in stare sa pierd o noapte citind o carte care ma fascineaza si o viata luptand pentru ceva in care cred....si totusi am zile cand simt ca nu vreau sa vad pe nimeni.....Parerea mea e ca toti oamenii normali au stari si de euforie si de melancolie si chiar ed indferenta,important e sa stim sa trecem peste ele si sa invatam ceva din asta.Viata e una singura si nimeni si nimic nu ne-o poate reda...trebuie noi insasi sa o pretuim si sa o traim frumos.- Nu te resemna cu esecurile, pentru ca in tine vei construi un zid care iti va sufoca fiecare principiu.
RăspundețiȘtergereSa te bucuri ca o portocala decojita in patru, sa te certi cu aceeasi pofta cu care musti dintr-un Mars, Snickers sau twix,sa zambesti copilului tau, sa dansezi cand toata lumea in jurul tau danseaza si nu le pasa de cum te misti, simti si vorbesti..Adina