Sa va povestesc putin depre mine,pare complicat dar totusi exista cai de a intelege un rac.Cum sunt in viata de zi cu zi?¿,,,
O parte din mine,ii place iesirea ,ii place sa faca planuri,reunindu-se cu lumea.O incanta sa converseze si are o abilitate speciala de a cadea bine in fata celorlalti , facand parte din viata sa.
In schimb,o alta parte din mine,ii place singuratatea,prefera sa ramana in casa sa se bucure de liniste.Nu este foarte vorbareata,ceea ce o costa sa se deschida...si se simte mai comoda departe de lume si de aglomeratie..e prinsa doar in lumea ei ..in a asculta muzica preferata,(cea clasica care transmite o stare de calm).Acea stare de a te concentra mai mult la interior..la cum te simti pe-dinauntru,traind o lume interioara de ganduri si sentimente,pe cand cealalta parte a mea ..se concentreaza spre lumea exterioara,intrucat simte atractia pentru lucruri,pentu lume si pentru activitatile care o inconjoara.In realitate ,nimeni nu este complet introvertit sau extrovertit.Ceea ce se intampla,este ca fiecare persoana are accent mai mult pe una din atitudini fata de alta.Niciuna din aceste doua feluri de a fi, nu este mai buna ca cealalta;oricare din ele are avantajele si inconvenientele sale.Eu,personal pot spune ca in anumite situatii sau circumstan
te pot deveni introvertita ,in altele extrovertita,.dar nu de fiecare data iese asa cum ar trebui..se intampla sa fac reversul,doar sunt rac,nu?mda,dar asta nu e o scuza...cateodata nici eu nu ma inteleg..si lupt cu mine insami.Poate de aceea cand sunt introvertita,sunt si melancolica si ma inchid in carapacea "racului meu"si, nu e chiar bine atunci cand exageram,e ca si cum am da inapoi,dar si aici exista o solutie;am aflat-o de la o prietena care suna cam asa"cine spune ca un rac nu poate merge mereu inainte...asta pt ca nu ai luat in considerare ca inainte se poate merge si cu spatele",daca a zis ..a zis!!!
te pot deveni introvertita ,in altele extrovertita,.dar nu de fiecare data iese asa cum ar trebui..se intampla sa fac reversul,doar sunt rac,nu?mda,dar asta nu e o scuza...cateodata nici eu nu ma inteleg..si lupt cu mine insami.Poate de aceea cand sunt introvertita,sunt si melancolica si ma inchid in carapacea "racului meu"si, nu e chiar bine atunci cand exageram,e ca si cum am da inapoi,dar si aici exista o solutie;am aflat-o de la o prietena care suna cam asa"cine spune ca un rac nu poate merge mereu inainte...asta pt ca nu ai luat in considerare ca inainte se poate merge si cu spatele",daca a zis ..a zis!!!Da,am avut momente..cand in aceeasi zi eram si plina de viata si trista ,,,poate pentru ca-mi doream ceva si ,nu stiu ce anume,asa ca ,fugeam de la o extrema la alta...
In concluzie,ideal ar fi sa fim flexibili si sa avem dibacia de a adopta atitudinea ce rezulta mai apropiata de fiecare situatie,obtinand un echilibru intre cele doua feluri de a fi.
VORBE DULCI SUNT USOR DE SPUS,LUCRURI DRAGUTE SUNT USOR DE CUMPARAT,OAMENII BUNI SUNT GREU GASIT.VIATA SE TERMINA CAND TU INCETEZI SA VISEZI,SPERANTA MOARE CAND TU INCETEZI SA CREZI,DRAGOSTEA SE TERMINA CAND TU INCETEZI SA MAI TII LA CINEVA.IUBESTE FARA CONDITII,VORBESTE FARA INTENTII,DARUIESTE FARA MOTIVE SI TINE LA CINEVA FARA EXPLICATII.E INIMA ADEVARATEI PRIETENII!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereArunca toate ingrijorarile,stresul,oboseala,plictiseala supararea,molaseala...sub perna...Apoi pune capul usor si relaxeaza-te!iti doresc o nopate buna in compania viselor colorate si in ciuda lucrurilor de sub perna...:):):)
RăspundețiȘtergere